Elaborarea unei strategii este una dintre cele mai complexe etape în managementul unei companii. Este nevoie de logică, viziune de ansamblu, analiză bazată pe fapte, evaluarea riscurilor și curajul de a implementa schimbări. Totuși, în acest proces intervin mecanisme ale gândirii care deseori induc în eroare. Avem impresia că acționăm rațional, dar realitatea este că deciziile strategice sunt puternic influențate de distorsiuni cognitive – erori sistematice de gândire care afectează percepția și analiza informației.
Analizăm cum modul de gândire al fondatorilor și managerilor poate transforma strategia într-o iluzie de creștere și ce se poate face concret pentru a evita aceste capcane.
Analizăm cum modul de gândire al fondatorilor și managerilor poate transforma strategia într-o iluzie de creștere și ce se poate face concret pentru a evita aceste capcane.
Oferim servicii de analiză de business și consultanță financiară. Vă ajutăm să construiți o strategie bazată pe cifre, logică și scenarii clare.
Sistemul 1 și Sistemul 2: automatism versus conștientizare
Gândirea umană este împărțită, în mod simplificat, în două sisteme:
Problema apare când în procese strategice rămânem în Sistemul 1, pentru că este mai confortabil și rapid. Însă strategia are nevoie de Sistemul 2.
- Sistemul 1 – gândirea rapidă, automată. Se activează instant, pe baza experienței anterioare, intuiției și emoțiilor. Este util în acțiuni repetitive, cum ar fi condusul, fără a analiza fiecare mișcare.
- Sistemul 2 – gândirea lentă, analitică. Este implicată în rezolvarea problemelor complexe, în construirea strategiilor, în analiză și prognoză.
Problema apare când în procese strategice rămânem în Sistemul 1, pentru că este mai confortabil și rapid. Însă strategia are nevoie de Sistemul 2.
5 erori cognitive care subminează gândirea strategică
1. Efectul cadrului (framing effect)
Percepem aceeași informație diferit în funcție de cum este formulată. Exemplu: „strategia are 70% șanse de succes” sună promițător, dar „30% risc de eșec” poate descuraja, chiar dacă datele sunt identice. Deciziile sunt amânate din cauza formulării, nu a conținutului real.
Soluție: formulați opțiunile strategice în cifre și într-un format unitar. Evitați exprimările emoționale.
2. Biasul de confirmare
Căutăm informații care susțin o opinie deja formată. Dacă un manager crede că „piața va crește în toamnă”, va ignora semnalele de stagnare. Astfel, compania consumă resurse așteptând, în loc să se adapteze.
Soluție: introduceți analiza scenariilor alternative. Atribuiți unui membru al echipei rolul de „avocat al diavolului” – persoana care caută contraargumente.
3. Efectul costurilor nerecuperabile
Continuăm să investim într-un proiect doar pentru că am investit deja mult în el, ignorând lipsa eficienței. Se aude des: „e păcat să-l închidem, am investit prea mult”. Așa se mențin direcții neprofitabile ani la rând.
Soluție: evaluați viitorul proiectului fără a ține cont de trecut. Întrebarea cheie: „dacă ar trebui să luăm decizia astăzi, l-am lansa de la zero?”
4. Efectul halo
O trăsătură pozitivă a companiei influențează percepția generală. Un produs performant într-o categorie generează iluzia că toate lansările vor avea succes. Fără analiză, rezultatul poate fi un eșec.
Soluție: nu vă bazați pe imaginea generală pozitivă. Verificați fiecare ipoteză de business cu date concrete, analizați piața, publicul țintă și resursele.
5. Euristica disponibilității
Supralicităm acele riscuri sau oportunități care ne vin ușor în minte. Dacă în trecut o campanie de marketing a dus la creștere, e prima soluție la care ne gândim, chiar dacă piața s-a schimbat.
Soluție: bazați-vă pe date. Faceți evaluări regulate ale eficienței canalelor și deciziilor. Istoricul nu garantează relevanța actuală.
Percepem aceeași informație diferit în funcție de cum este formulată. Exemplu: „strategia are 70% șanse de succes” sună promițător, dar „30% risc de eșec” poate descuraja, chiar dacă datele sunt identice. Deciziile sunt amânate din cauza formulării, nu a conținutului real.
Soluție: formulați opțiunile strategice în cifre și într-un format unitar. Evitați exprimările emoționale.
2. Biasul de confirmare
Căutăm informații care susțin o opinie deja formată. Dacă un manager crede că „piața va crește în toamnă”, va ignora semnalele de stagnare. Astfel, compania consumă resurse așteptând, în loc să se adapteze.
Soluție: introduceți analiza scenariilor alternative. Atribuiți unui membru al echipei rolul de „avocat al diavolului” – persoana care caută contraargumente.
3. Efectul costurilor nerecuperabile
Continuăm să investim într-un proiect doar pentru că am investit deja mult în el, ignorând lipsa eficienței. Se aude des: „e păcat să-l închidem, am investit prea mult”. Așa se mențin direcții neprofitabile ani la rând.
Soluție: evaluați viitorul proiectului fără a ține cont de trecut. Întrebarea cheie: „dacă ar trebui să luăm decizia astăzi, l-am lansa de la zero?”
4. Efectul halo
O trăsătură pozitivă a companiei influențează percepția generală. Un produs performant într-o categorie generează iluzia că toate lansările vor avea succes. Fără analiză, rezultatul poate fi un eșec.
Soluție: nu vă bazați pe imaginea generală pozitivă. Verificați fiecare ipoteză de business cu date concrete, analizați piața, publicul țintă și resursele.
5. Euristica disponibilității
Supralicităm acele riscuri sau oportunități care ne vin ușor în minte. Dacă în trecut o campanie de marketing a dus la creștere, e prima soluție la care ne gândim, chiar dacă piața s-a schimbat.
Soluție: bazați-vă pe date. Faceți evaluări regulate ale eficienței canalelor și deciziilor. Istoricul nu garantează relevanța actuală.
Cum trecem de la automatism la strategie conștientă
Pentru ca strategia să fie solidă și nu rezultatul unei distorsiuni cognitive, este important să:
- Cultivați gândirea critică în companie
- Încurajați întrebările inconfortabile și analiza scenariilor alternative
- Revizuiți periodic ipotezele și deciziile strategice
- Lucrați cu date reale, nu cu percepții
- Folosiți analize externe și date din industrie pentru a valida concluziile
Strategia are nevoie de obiectivitate, nu de intuiție
Intuiția poate fi o sursă valoroasă de ipoteze, dar în deciziile strategice trebuie să meargă mână în mână cu faptele. Distorsiunile cognitive nu sunt o slăbiciune, ci o caracteristică a modului în care gândim. Dar când vine vorba de strategia de creștere, trebuie să depășim reacțiile automate și să acționăm conștient, bazat pe date verificate. Gândirea critică, scenariile alternative și o privire externă sunt cheia protecției reale împotriva greșelilor manageriale.
Dacă doriți să construiți o strategie bazată nu pe presupuneri, ci pe o analiză financiară clară – vă ajutăm să identificați cifrele-cheie, să evaluați riscurile și să luați decizii strategice bine fundamentate.