Activele și pasivele sunt concepte fundamentale în contabilitatea oricărei companii. Acestea sunt reglementate de Standardele Naționale de Contabilitate (SNC), care oferă o structură clară și coerentă pentru gestionarea resurselor economice și a obligațiilor financiare. Gestionarea eficientă a activelor și pasivelor contribuie la formarea unei baze financiare solide, permițând companiei să se dezvolte stabil și să respecte cerințele SNC.
Activele reprezintă resursele economice pe care compania le deține sau le controlează și care sunt destinate obținerii de beneficii economice în viitor. În cadrul SNC, activele sunt clasificate în funcție de natura lor și de perioada de utilizare. Ele pot fi:
Active imobilizate (pe termen lung). Acestea sunt resurse utilizate pe termen lung precum clădiri, echipamente sau terenuri și care nu sunt destinate vânzării rapide. Aceste active contribuie la obținerea veniturilor pe parcursul a mai mult de un an.
Active circulante (pe termen scurt). Acestea sunt resurse care vor fi utilizate sau transformate în numerar într-o perioadă scurtă de timp, de obicei în decurs de un an. Exemple de active circulante includ stocurile, creanțele comerciale și numerarul.
Conform SNC, activele trebuie evaluate și reflectate în bilanț la valoarea justă sau la costul istoric, în funcție de natura lor.
De asemenea, este importantă reevaluarea periodică a activelor imobilizate pentru a reflecta corect valoarea acestora în balanța contabilă.
Pasivele – obligațiile financiare ale companiei
Pasivele reprezintă obligațiile financiare ale companiei față de terțe părți. Aceste obligații pot fi sub formă de datorii financiare, împrumuturi sau alte obligații juridice. În conformitate cu SNC, pasivele sunt clasificate în:
Pasive pe termen lung. Acestea includ obligații a căror scadență depășește un an, cum ar fi împrumuturile bancare pe termen lung, obligațiunile emise sau alte forme de finanțare.
Pasive pe termen scurt. Acestea sunt obligații care trebuie achitate într-un interval de până la un an, precum datoriile comerciale, creditele pe termen scurt sau taxele și contribuțiile de plătit.
Gestionarea eficientă a pasivelor este necesară pentru menținerea unui nivel optim de lichiditate și evitarea problemelor de solvabilitate.
Relația între active și pasive
Bilanțul contabil al companiei se construiește pe baza relației dintre active și pasive. Diferența dintre active și datorii reprezintă capitalul propriu, care reflectă valoarea netă a companiei. În conformitate cu SNC, echilibrul între active și pasive este esențial pentru asigurarea stabilității financiare a companiei și pentru oferirea unei imagini clare a situației sale financiare.
Un aspect important al gestionării activelor și pasivelor este analiza structurii financiare (totalitatea surselor de finanțare).
De exemplu, un coeficient ridicat al raportului dintre activele circulante și datoriile pe termen scurt poate indica o bună capacitate a companiei de a acoperi obligațiile curente, ceea ce reprezintă un semnal pozitiv pentru investitori și creditori.
Concluzii principale
În evidența contabilă activele și pasivele reprezintă baza oricărei raportări financiare. Înțelegerea și gestionarea corectă a acestor elemente în conformitate cu SNC este de importanță majoră pentru asigurarea unei gestiuni financiare eficiente și menținerea transparenței situației financiare a companiei. Indiferent dacă vorbim despre resurse economice sau obligații financiare, echilibrul dintre acestea este cheia succesului oricărei afaceri, contribuind la creșterea durabilă și la minimizarea riscurilor.